Succesiunea sau moștenirea, cum i se mai spune acestui termen juridic, reprezintă procedura legală, încheiată la notar, pentru stabilirea moștenitorilor unei persoane decedate.

Succesiunea sau moștenirea, cum i se mai spune acestui termen juridic, reprezintă procedura legală, încheiată la notar, pentru stabilirea moștenitorilor unei persoane decedate.

Taxa de succesiune 2024. Succesiunea este reglementată de Codul Civil și reprezintă modalitatea prin care familia poate beneficia în mod legal de bunurile rămase după decesul unui membru al ei.

În cazul în care nu există un testament care să prevadă altceva, moștenirea legală reprezintă calea prin care bunurile materiale, conturile și lichiditățile sunt împărțite în funcție de gradul de rudenie, fiecare succesor primind cota care i se cuvine. Vezi lista cu acte necesare pentru succesiune în 2024, precum și ce taxe și impozite se plătesc.

Lista cu actele necesare pentru succesiune în 2024 este una destul de stufoasă:

Cerere-tip;Certificat de deces (în original) al persoanei pentru care se face succesiunea;Certificat de atestare fiscală care atestă că persoana decedată nu are datorii la bugetul local sau la bugetul de stat;Certificat de naștere și căsătorie pentru soțul supraviețuitor, după caz;Certificat de naștere și de căsătorie, după caz, dar și alte acte de identitate pentru moștenitori;Acte de proprietate pentru bunurile lăsate moștenire;Testament, în cazul în care există unul;Acte de identitate moștenitori.

Cine are drept la succesiune în 2024. Moștenitori legali Legea din Dreptul Civil prevede că moștenitorii legali sunt, în ordine:

Clasa I – soțul supraviețuitor, descendenții (copiii defunctului, copiii copiilor acestora și așa mai departe, fără limitare cu privire la gradul de rudenie),Clasa a II-a și a III-a – ascendenții (părinții, bunicii și așa mai departe)Clasa a IV-a – colateralii până la gradul al patrulea inclusiv (unchi, mătuși ai defunctului, veri primari și frații și surorile bunicilor defunctului).

Dacă există rude din clasa I și acestea nu renunță la drepturile lor, rudele aparținând celorlalte clase nu au drept de moștenire legală. Averea unei persoane decedate se împarte egal între rudele din aceeași clasă și același grad de rudenie. Totuși, fiecare clasă de moștenitori trebuie să împartă moștenirea cu soțul supraviețuitor. Un lucru important de menționat este că succesorii moștenesc nu doar drepturile persoanei care a încetat din viață, cât și obligațiile financiare ale acestuia.

Taxă succesiune în 2024. Pe lângă lista cu acte necesare pentru succesiune, este nevoie să fie luate în calcul și taxele ce se plătesc în cazul unei succesiuni. Taxa pentru succesiune în 2024, în cazul în care moștenirea este dezbătută în fața notarului, presupune onorariul notarului.

Aceasta este calculată în funcție de valoarea totală a bunurilor succesorale, fie mobile și/sau imobile și se împarte între toți moștenitorii. În cazul în care există un singur moștenitor, evident, acesta va plăti singur taxa de succesiune.

Ce se întâmplă cu averea dacă nu sunt moștenitori și nici testament

În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.

De reținut că succesiunea prevede transferul către moștenitori nu doar a bunurilor imobile și mobile, ci și a obligațiilor defunctului: impozite, taxe, datorii.

Taxa de succesiune 2024. Cât costă o succesiune. Prețuri, taxe notar

Prețul unei succesiuni nu este fix. El depinde dimensiunea moștenirii, de taxele notariale ale respectivului birou notarial. Ce este cert este că cu cât moștenirea este mai mare, cu atât și costul succesiunii va fi mai ridicat.

Taxa pentru succesiune este compusă din:

onorariul notarului;taxa pentru cartea funciară;impozit către stat.

Onorariul notarial se plătește întotdeauna și se calculează în funcție de valoarea bunurilor pe care le avea defunctul în momentul decesului și în acord cu Grila Notarilor.

Conform unor informații publice, costurile pentru a obține un certificat de moștenitor pornesc de la 300 de lei, iar pentru procedura de succesiune, costul la notar începe de la 500 de lei.

Taxa de succesiune și eliberarea certificatului de moștenitor se calculează la valoarea bunurilor moștenite astfel:

În cazul în care valoarea bunurilor moștenite este până în suma de 6.000 de lei, taxa de succesiune este de 2,7%, dar nu mai puţin de 150 lei pe certificat de moştenitor;Dacă valoarea bunurilor moștenite se află între 6.001 și 30.000 de lei, taxa de succesiune este de 162 de lei+ 1,35%;Pentru bunurile moștenite în valoare de cel puțin 30.001 și cel mult 60.000 de lei, taxa de succesiune este de 486 de lei+ 0,6%;Bunurile moștenite care depășesc valoarea de 60.001 de lei au o taxă de succesiune de 665 de lei+ 0,45%.

Taxa pentru cartea funciară se achita doar dacă defunctul avea imobile în proprietate și acestea sunt intabulate în cartea funciară. Nivelul acestei taxe este de obicei de câteva sute de lei.

Impozitul la stat pentru succesiune este de 1% din valoarea imobilelor defunctului și se plătește numai dacă succesorii nu au dezbătut succesiunea în primii doi ani de la deces. În perioada de până la doi ani de la deces, statul oferă o scutire de la plata acestui impozit.

Dacă succesiunea se dezbate în instanță, taxele vor fi calculate în funcție de durata procesului, a numărului de moștenitori și a altor proceduri juridice.

Pierderea dreptului la moștenire și renunțarea la moștenire

Persoanele nu sunt obligate să accepte succesiunea. Există și situații în care unii moștenitori renunță la acest drept, să accepte succesiunea. În termen de șase luni de la deschiderea succesiunii, o persoană alege să renunțe la moștenire și va pierde automat dreptul la aceasta. Renunțarea la moștenire se face în baza unui act la notar.

Instanța judecătorească poate prelungi acest termen, cu cel mult șase luni, dar nu mai mult. Doar în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat să își folosească acest drept sau din alte motive întemeiate se poate prelungi termenul și peste cele 6 luni. Nu este nevoie ca moștenitorul să renunțe la succesiune, ci este suficient ca din momentul în care a luat la cunoștință de deschiderea acesteia, să nu adopte nici o poziție timp de un an.

De asemenea, se pierde calitatea de moștenitor dacă există un testament care precizează explicit dezmoștenirea unei rude sau dacă documentul prevede împărțirea averii integral către o altă persoană (moștenitor unic) sau averea se împarte conform prevederilor testamentare.

Cine nu are drept la moștenire

Conform articolului 958 din Codul Civil cu privire la Nedemnitatea de drept, este de drept nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

În cazul în care condamnarea pentru faptele de condamnare este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

Există și nedemnitate judiciară, stabilită prin articolul 959 din Codul civil care precizează că poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei. Dacă hotărârea de condamnare pentru fapte se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;

c) persoana care, prin doi sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.